250 de ani de atestare documentară a Școlii românești din Sintea Mare, județul Arad

Sfârșitul secolului al XVIII - lea în istoria Imperiului Habsburgic a adus cu sine proiecte politice, economice și cultural-pedagogice reformatoare, în consens cu filosofia iluministă.

Împăratul care a promovat reforme în domeniul politicii școlare la nivelul popoarelor care au făcut parte din cuprinsul împărăției a fost și MARIA TEREZA (1740 - 1780).

Reformele ei s-au răsfrânt, pozitiv și asupra românilor ortodocși (greco-neuniți) și din părțile arădene aflate și ele sub stăpânirea imperială austriacă.

Izvoarele istorice documentar-arhivistice care oferă date referitoare la existența instituțiilor școlare în părțile arădene sunt conscripțiile școlare (=act document care redă înscrierea anuală a școlilor existente, a învățătorilor, a elevilor, a stării în care se aflau edificiile școlare etc., un fel de recensământ).

Aceste documente, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea se află în cadrul Arhivelor Mitropoliei ortodoxe-sârbe de la Karlowitz.

Istoricul arădean, profesorul dr. Vasile Popeangă, de pioasă aducere aminte, a cercetat aceste documente arhivistice, cu asiduitate și pricepere. Rezultatul acestor explorări istorice le-a valorificat în volumul său: "UN SECOL DE ACTIVITATE ȘCOLARĂ ÎN PĂRȚILE ARADULUI 1721-1821", Arad 1974. De la paginile 97-197 sunt redate date succinte referitoare la învățământul românesc din părțile arădene. Aici, în aceste pagini, se regăsesc informațiile istorice referitoare la activitatea școlară din comuna Sintea Mare. Profesorul dr. Doru Bogdan a preluat din volumul prof.dr. Vasile Popeangă succinte informații și le-a reiterat în anexa 1 din volumul său "Laudă Dascălului Învățător Român - făuritor de Țară", apărut în 2018 la "Vasile Goldiș" University Press.

La paginile 238-239 din volumul lui Doru Bogdan sunt esențializate datele oferite de Vasile Popeangă. Acestea sunt următoarele:

"Potrivit documentelor arhivistice în comună, în jurul anului 1772, exista o școală din moment ce se amintea de existența unui învățător, al cărui nume nu este precizat. Unul dintre primii învățători atestați nominal în anul 1789 afost TEODOR TOLAN. Alți învățători care au fost la această școală, menționați în documente au fost: TEODOR CIOBA (în anul 1793); CRĂCIUN POPOVICI (în anul 1797); PETRU DAN (DON) în anul 1810. Acești trei învățători, au absolvit un curs de metodică în cadrul școlii capitale din Oradea.

Cel dintâi învățător atestat, până acum, de la Școala din Sintea Mare și care a absolvit PREPARANDIA din Arad a fost IOAN GAVRILAȘ, fiind de loc din Sintea Mare. Așadar, este primul localnic care a absolvit cursurile de 2 ani, în anul 1816 ale celei dintâi Școli pedagogice românești din România. Ioan Gavrilaș a funcționat ca învățător în Școala din Sintea Mare și în anul școlar 1821-1822. Inspecțiile școlare făcute la acest învățător s-au soldat cu aprecieri foarte frumoase datorate bunei sale pregătiri metodice și pedagogice dobândită în timpul frecventării Înaltei Școli Pedagogice din Arad. În anul școlar 1821-1822, cu toate că în sat era un învățător foarte bine pregătit, școala nu era bine frecventată de copii. Dintr-un total de 73 de băieți și 60 de fete recenzați în actele școlare doar 14 băieți și o fată au frecventat școala.".

În studiul foarte dens al prof.dr. Vasile Popeangă "Rețeaua școlară arădeană din anul 1877" publicată în volumul semnat de același autor, Vasile Popeangă sub titlul "Studii din domeniul științelor educației" tipărite la "Vasile Goldiș" University Press în anul 2007 găsim alte informații referitoare la Școala din Sintea Mare și pe care Doru Bogdan le-a reiterat, mai condensat, în volumul său mai sus menționat la paginile 290-291.

În anul 1877 la Școala din Sintea Mare au predat învățătorul IOSIF ALBICI, originar din Nădab și învățătorul PETRU BALINT din Chitighatz, fostul comitat Bichiș (acum se află în Ungaria).

Cel dintâi învățător Iosif Albici a absolvit Preparandia din Arad în anul 1852-1853. În anul 1877 din cei 38 de copii recenzați spre a urma școala doar 23 au frecventat-o. Dintre aceștia, 20 s-au prezentat la examenul din iunie.

Învățătorul PETRU BALINT a absolvit Preparandia din Arad în anul 1855-1856. El și-a desfășurat activitatea didactică într-un edificiu școlar construit în anul 1825 din pământ bătut și acoperit cu pare. Învățătorul, din păcate, a școlarizat doar 23 elevi cu frecvență zilnică și 8 cu întrerupere dintr-un total de 106 copii recenzați.

Slaba frecvență a elevilor se datora și sărăciei în care trăiau românii acelor vremuri; mulți copii erau duși la muncile câmpului sau trimiși cu vitele la păscut.